Riduri si inocenta in aceeasi incapere..

      Azi mi-am revazut bunica dupa un rastimp destul de mare.Era tot asa cum o stiam.Ni s-au intalnit privirile,si azi, parca imi vorbea din priviri mai mult ca oricand.Mi-a spus,cu ochii mari admirativi, ca eram frumoasa.Cea mai.Purtam o rochie de culoarea untului,ce atarna putin peste genunchi.Mai jos  de  sani  o insiruire de trandafiri isi facea loc.Materialul usor transparent si fin te ducea cu gandul la povestile cu zane,printi si printese.

        

      Timp de cateva minute i-am privit fata brazdata de riduri,si ma intrebam, ce poveste o fi ascunzand fiecare.Parul nins ii iesea de sub batic,prelingandu-se pe fruntea ridata.Ochii erau aceeasi.Un albastru linistitor, inconjura cateva scantei de maro in jurul pupilei dilatate.Buzele se uneau intr-un zambet sincer,pe care numai la oamenii in varsta il poti vedea.As fi vrut sa-i pot zambii la fel cum o facea ea.Am privit-o cu atentie inca o data, ca si cum as fi vrut sa-mi intiparesc bine in minte fiecare trasatura,fiecare rid al ei.

Ce dor o sa-mi fie de ea, cand ea n-o sa mai fieL…!

             

    Nu-mi venea a crede,ca sub riduri inca se mai ascunde inocenta,ca sub suferinta sta dragostea si ca in ochii albastri licareste viata!

            

Part I...

...de cateva zile incoace traiesc din amintiri.Aud franturi de conversatii si parca traiesc in trecut.Traim deodata dar nu la aceeasi intensitate.Nici nu mai inteleg daca suntem noi, sau, doar tu si eu?

* As vrea sa mergem undeva,unde sa te pot strange in brate asa cum n-am facut-o de mult!
   Unde?
   Nu conteaza locatia.Eu sunt gata in 2 min.Tie iti ia mai mult?
   Aaaaaaa... eram complet buimacita.
   Stii ca mi-e dor de tine? Si cand zic dor,stiu ce zic!
   Eu ma gandeam ca e doar iesire din obisnuinta... *

   La inceput am crezut ca e doar o joaca.Si asta mai mult pentru tine.Dulcegarii multeeeeee... care,dac-ar fi dupa mine,nu-si aveau rostul.Trecut-au luni,saptamani,zile.Nu-mi venea a crede ca tot pe a ta o tii si nici macar ca o sa prind drag de tine.Pur si simplu.NU CREDEAM.
   Imi sopteai odata ca menirea ta in viata e sa ma faci constienta ca sunt frumoasa.Inca mai ai de munca,dragule.Si sa stii ca imi place faptu ca nu te dai batut.

  * Stii ca inca nu ne-am trait povestea?
     Te-as lua in brate si te-as duce sus, in apartament.Cu tot cu principii.
     Te-as strange in brate o noapte intreaga si as mai vrea. *

Nu vreau sa mai indrugi verzi si uscate.Vreau sa treci la fapte!Si esti incredibil ca iti amintesti fiecare amanunt din conversatiile noastre.Chiar si cel mai neinsemnat lucru.Cele pe care eu le-am uitat sunt inca vii in mintea ta.Mi-ai spus de multe ori ca-ti pasa, si ,n-am vrut sa te cred pe cuvant.N-am indraznit.N-am vrut sa ma ard iar. 

To be continued...

F stands for FEAR.

Stătea lungită pe marginea patului,mai,mai să cadă jos.Se uita în gol,iar lacrimile îi curgeau şiroaie pe obrajii palizi.De data asta nu se mai gândea că i se duce blush-ul de la atâta plâns.Vroia să dispară.Vroia să plece undeva...si nu pe o insulă pustie sau ceva de genu,nu.Vroia un loc unde nu reprezenta nimic pentru nimeni,acolo unde nimeni nu s-ar fi interesat de ea.Nu că aici unde era acum ar fi fost mare bătaie pe curul ei.Cel mai tare o deranja că nu şi-l putea scoate din minte.Era prea mult.Dar cu toate astea, ar fi vrut să o asigure că măcar el n-o să treaca cu bocancii prin viaţa ei. ...îi era frică.Frică să nu dispară.Aşa cum au dispărut toţi.Şi el.Deşi pe el n-a apucat să-l iubească.Simţea că ceva nu era în regulă şi asta era insuportabil,chiar şi pentru o temperamentală incorigibilă.Era unul din momentele alea când ar fi dat orice în schimbul unei îmbrăţişări.Din când în când îşi mai verifica pulsul, să se asigure că încă îi mai bate inima.Frica o făcea să se simta mică,mică.Acum şi-ar fi dorit să-l ţină de mână pentru că asta ar fi făcut-o mai puternică decât a fost ea vreodată. Era înstrăinată de tot ce se petrecea în jurul ei.simţi cum o lacrima i se prelinge uşor pe buzele uscate,asemeni unui bolnav in agonie.O şterse repede.Îşi simţea oasele arzând,de dor,se gândea ea.Cu ultimele puteri îşi vârî mâna sub pernă şi apucă telefonul.Îi căută numărul în agendă.L-ar fi sunat dar îi era teama.Blocă repede tastatura şi dădu să arunce telefonul sub pernă,oftând.Rămase în aceeaşi poziţie,fără vlagă.Şi ar fi aruncat o privire în oglindă,dar deja ştia că avea sa vadă doar un chip palid,neînsufleţit.Aşa era ea...când nu era lângă el.Îî era frică că n-o să vină înapoi.Şi gândul ăsta o seca de toate puterile. To be continued..