...iar simt aceeasi senzatie...ranita "din greseala", stearsa "din greseala".Vreau sa simt nimic si totusi vreau sa simt TOT.Dar din tot simt doar o parte,o jumatate neagra si trista,jumatatea pt care am fost creata.Lacrimile au fost create pt mine,pt ca altfel nu m-as putea descarca, ori de cate ori o "chestie"(om), ma raneste.Ca si cum acesta ar fi singurul lucru la care exceleaza:rani,durere,suferinta!Poate m-ai ranit "din greseala" asa cum spui tu,dar eu sufar,uneori asta e inevitabil.Greselile tale n-au consecinte,pt tine cel putin.Iar pt asta,eu nu te mai consider om,ci doar o "chestie".Totusi,n-am sa te las sa pleci departe.Am putina nevoie de tine.Am sa vin la tine,la meditatii,sa ma inveti cum sa ranesc.Vreau sa fiu mai buna ca tine la asta,sa ranesc mult mai profund si dureros,adanc unde doare cel mai tare.As sufla peste tine un aer rece,mentolat,inecat in lacrimi care sa te imobilizeze in durere pt eternitate!...
P.S:Ma pregatesc pt primele meditatii, dureros de ispititoare!:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu