Iubire pe ascuns...

                                Ne certam,ne impacam,apoi nu ne mai vorbim o vreme.Ne intalnim pe ascuns,o data pe saptamana pentru ca deh,ce-i prea mult strica.Atunci cand totusi se intampla sa ne vedem, ne abandonam in saruturi si imbratisari patimase..in patul ala pe care il numim al nostru.Aseara a plouat.Ne-am vazut iar.Atunci,in momentele alea te am doar pentru mine.Imi soptesti cat de mult ma iubesti..si ma saruti iar si iar.Dupa vreo 2 ore visul se termina..ma aduci acasa.Azinoapte m-am gandit la noi pana cand s-a facut dimineata si somnul s-a-ndurat de mine.Cum sa nu ma gandesc la tine cand pielea mea miroase a tine?Uneori incep sa cred atunci cand spui ca ma iubesti,dar in secunda doi ma trezesc la realitate.Nu te-ar impiedica nimic sa pleci iar si sa ma lasi singura.Ai mai facut asta o data.Acum spui ca te pregatesti sa o parasesti pe ea.Nici tu nu stii ce vrei.Tragi de timp sperand ca o sa faci alegerea corecta.Data trecuta cand ai plecat,m-am intrebat cat o sa rezisti fara sa ma cauti.Si n-ai rezistat mult,dementule!
               Inca nu stii ca nu ma cheama "iubire"...sau alte apelative pe care le folosesti tu.Te urasc ca ma faci sa te iubesc.Te urasc ca ma faci sa ma simt fericita.Te urasc ca n-ai stiut sa fii numai al meu.Te urasc pentru ca ma iubesti.Te urasc pentru ca traim la aceeasi intensitate momentele petrecute impreuna.Te urasc pentru ca n-am simtit pentru  nimeni ceea ce simt  pentru tine.Mi-as fi dorit o relatie normala.Sa ma iei de mana in prezenta prietenilor si apropiatilor.As fi vrut sa mergem impreuna la film sau sa gatim impreuna.Mi-as fi dorit sa te am numai pentru mine de la inceput pana la sfarsit.Te urasc pentru ca m-ai facut fericita aseara.Te-as fi luat in brate  aseara cand mi-ai spus ca vrei sa-ti faci copii cu fata lu mama,dar m-am limitat la un zambet.Aseara totul parea perfect.Azi te-ai limitat doar la un telefon de dimineata si un mesaj pe la pranz ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic aseara.Ca si cum nu ne-am fi vazut pentru ca tanjeam unul de dorul altuia.Azi esti rece..nici macar "te iubesc-ul" de dimineata nu a fost incalzit de sentimente.Ma gandesc ca de data asta sa plec eu.Si cand o sa plec,n-am sa ma uit inapoi!


                                                                                                       Cu drag,micuta ta...

Riduri si inocenta in aceeasi incapere..

      Azi mi-am revazut bunica dupa un rastimp destul de mare.Era tot asa cum o stiam.Ni s-au intalnit privirile,si azi, parca imi vorbea din priviri mai mult ca oricand.Mi-a spus,cu ochii mari admirativi, ca eram frumoasa.Cea mai.Purtam o rochie de culoarea untului,ce atarna putin peste genunchi.Mai jos  de  sani  o insiruire de trandafiri isi facea loc.Materialul usor transparent si fin te ducea cu gandul la povestile cu zane,printi si printese.

        

      Timp de cateva minute i-am privit fata brazdata de riduri,si ma intrebam, ce poveste o fi ascunzand fiecare.Parul nins ii iesea de sub batic,prelingandu-se pe fruntea ridata.Ochii erau aceeasi.Un albastru linistitor, inconjura cateva scantei de maro in jurul pupilei dilatate.Buzele se uneau intr-un zambet sincer,pe care numai la oamenii in varsta il poti vedea.As fi vrut sa-i pot zambii la fel cum o facea ea.Am privit-o cu atentie inca o data, ca si cum as fi vrut sa-mi intiparesc bine in minte fiecare trasatura,fiecare rid al ei.

Ce dor o sa-mi fie de ea, cand ea n-o sa mai fieL…!

             

    Nu-mi venea a crede,ca sub riduri inca se mai ascunde inocenta,ca sub suferinta sta dragostea si ca in ochii albastri licareste viata!

            

Part I...

...de cateva zile incoace traiesc din amintiri.Aud franturi de conversatii si parca traiesc in trecut.Traim deodata dar nu la aceeasi intensitate.Nici nu mai inteleg daca suntem noi, sau, doar tu si eu?

* As vrea sa mergem undeva,unde sa te pot strange in brate asa cum n-am facut-o de mult!
   Unde?
   Nu conteaza locatia.Eu sunt gata in 2 min.Tie iti ia mai mult?
   Aaaaaaa... eram complet buimacita.
   Stii ca mi-e dor de tine? Si cand zic dor,stiu ce zic!
   Eu ma gandeam ca e doar iesire din obisnuinta... *

   La inceput am crezut ca e doar o joaca.Si asta mai mult pentru tine.Dulcegarii multeeeeee... care,dac-ar fi dupa mine,nu-si aveau rostul.Trecut-au luni,saptamani,zile.Nu-mi venea a crede ca tot pe a ta o tii si nici macar ca o sa prind drag de tine.Pur si simplu.NU CREDEAM.
   Imi sopteai odata ca menirea ta in viata e sa ma faci constienta ca sunt frumoasa.Inca mai ai de munca,dragule.Si sa stii ca imi place faptu ca nu te dai batut.

  * Stii ca inca nu ne-am trait povestea?
     Te-as lua in brate si te-as duce sus, in apartament.Cu tot cu principii.
     Te-as strange in brate o noapte intreaga si as mai vrea. *

Nu vreau sa mai indrugi verzi si uscate.Vreau sa treci la fapte!Si esti incredibil ca iti amintesti fiecare amanunt din conversatiile noastre.Chiar si cel mai neinsemnat lucru.Cele pe care eu le-am uitat sunt inca vii in mintea ta.Mi-ai spus de multe ori ca-ti pasa, si ,n-am vrut sa te cred pe cuvant.N-am indraznit.N-am vrut sa ma ard iar. 

To be continued...

F stands for FEAR.

Stătea lungită pe marginea patului,mai,mai să cadă jos.Se uita în gol,iar lacrimile îi curgeau şiroaie pe obrajii palizi.De data asta nu se mai gândea că i se duce blush-ul de la atâta plâns.Vroia să dispară.Vroia să plece undeva...si nu pe o insulă pustie sau ceva de genu,nu.Vroia un loc unde nu reprezenta nimic pentru nimeni,acolo unde nimeni nu s-ar fi interesat de ea.Nu că aici unde era acum ar fi fost mare bătaie pe curul ei.Cel mai tare o deranja că nu şi-l putea scoate din minte.Era prea mult.Dar cu toate astea, ar fi vrut să o asigure că măcar el n-o să treaca cu bocancii prin viaţa ei. ...îi era frică.Frică să nu dispară.Aşa cum au dispărut toţi.Şi el.Deşi pe el n-a apucat să-l iubească.Simţea că ceva nu era în regulă şi asta era insuportabil,chiar şi pentru o temperamentală incorigibilă.Era unul din momentele alea când ar fi dat orice în schimbul unei îmbrăţişări.Din când în când îşi mai verifica pulsul, să se asigure că încă îi mai bate inima.Frica o făcea să se simta mică,mică.Acum şi-ar fi dorit să-l ţină de mână pentru că asta ar fi făcut-o mai puternică decât a fost ea vreodată. Era înstrăinată de tot ce se petrecea în jurul ei.simţi cum o lacrima i se prelinge uşor pe buzele uscate,asemeni unui bolnav in agonie.O şterse repede.Îşi simţea oasele arzând,de dor,se gândea ea.Cu ultimele puteri îşi vârî mâna sub pernă şi apucă telefonul.Îi căută numărul în agendă.L-ar fi sunat dar îi era teama.Blocă repede tastatura şi dădu să arunce telefonul sub pernă,oftând.Rămase în aceeaşi poziţie,fără vlagă.Şi ar fi aruncat o privire în oglindă,dar deja ştia că avea sa vadă doar un chip palid,neînsufleţit.Aşa era ea...când nu era lângă el.Îî era frică că n-o să vină înapoi.Şi gândul ăsta o seca de toate puterile. To be continued..

One of those moments...

*Oh,sunt atât de nenorocită că nu merit să iţi îndrepţi privirea spre mine..

Pedepsită să fiu bolnavă?Poate.Crăpăturile s-au lărgit.Oh,cum de-am putut permite asta?
Închid ochii ori de câte ori sunt extenuata de suferinţă şi îi deschid iar,doar ca să sufăr din nou.Cu o încredere de animal bolnav,incă mai trag nădejde că o să mă fac bine.Nu mi-am dat seama până acum,dar suferinţa te sensibilizează.Chiar mai mult decât aş dori eu s-o facă.Nu-mi place suferinţa,dar o accept cu resemnare,doar de dragul momentelor când cei din jur se îngrijesc de mine mai mult decât o fac de obicei.Cineva cu care nu-mi permit să fiu egoistă,să-mi asum merite sau să fiu încăpăţânată.Iar apoi,mama.Ea se îngrijeşte de mine mai mult decât o fac eu.Ma face să mă simt "mai iubită" decât de obicei.Mereu am crezut că n-o să fiu în stare s-o iubesc cu aceeaşi intensitate...
Sufletul ei este mai delicat decât cea mai fină mătase,mai puternic decât piatra şi mai vivace decât marea.Mă simt privilegiată să fiu copilul unui suflet atât de frumos.
A iubi=a muri,a suferi, a (se) sacrifica,a purta de grijă,a ajuta,a se manifesta afectiune...ah.Uneori am impresia că „a iubi” este atât de complex că nu poate fi definit.Mulţi au încercat să defineasca acţiunea,dar oare câţi au reuşit?

To be continued... [my head burns]

We lost ourselves between Thursday evening and Sunday morning..

Sometimes I want someone who would understand my silence.Wanna know when I miss you the most?Not when I lay in my bed at night waiting to fall asleep,or when I'm walking down the street,not even when I feel I'm part of the summer breeze..but when I don't miss you because the Earth is perfect that's when I miss you the most!

Hello stranger!;)

What will happen next?


You`re different now.You`re different from how I knew you.I miss those sweeten`cold three little words you said but I don`t even want to remind you of them.I want to have control! Neither the heart,nor the fellings.
I can feel your touch,I can remember moments which I haven`t lived with you.
Today I was cold but my soul was spreading warm around him.Only the thought of having your arms wrapped around me made my body warmer.I`ll never tell you that I miss you even if inside i`m dying to tell it.I feel a tremble inside my body and unsuccessfully I try to take control.I bite my lips strongly,feeling the pain as an endearment.



~I wish the cold would go away holding its hand in mine!~